glorificaverb
glo-ri-fi-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A preamări, a lăuda pe cineva sau ceva în mod exagerat, a aduce laude sau a celebra.
„Artiștii au glorificat eroii neamului în poeziile lor."
verb tranzitiv
2A da o importanță deosebită, a idealiza sau a prezenta ceva într-o lumină favorabilă.
„Filmul glorifică viața de la țară, dar nu arată și greutățile."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Conjugare: eu glorific, tu glorifici, el/ea glorifică, noi glorificăm, voi glorificați, ei/ele glorifică. Participiu: glorificat. Gerunziu: glorificând.
Expresii și locuțiuni
a glorifica pe cineva — a aduce laude exagerate cuiva, a-l trata ca pe un erou sau o divinitate
Etimologie
Din franceză glorifier, latină glorificare, de la gloria (glorie) + facere (a face).
Se scrie corect: Se scrie cu 'gl' la început, nu 'glorifica' cu 'gl' și 'i' după 'r' (greșit: glorifica). Atenție la diacritice: glorifică (cu ă la persoana a III-a singular).