preamăriverb
pre-a-mă-ri
Definiții
verb tranzitiv
1a lăuda, a slăvi pe cineva sau ceva în cel mai înalt grad; a preamări
„Toți l-au preamărit pe erou pentru curajul său."
verb reflexiv
2a se lăuda singur, a se slăvi pe sine
„Nu-i frumos să te preamărești în fața colegilor."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a, forme: eu preamăresc, tu preamărești, el preamărește; participiu: preamărit; gerunziu: preamărind.
Expresii și locuțiuni
a preamări pe cineva — a aduce laude mari cuiva, a-l ridica în slăvi
Etimologie
Din prea- + mări (a slăvi), după modelul slavon sau latin.
Se scrie corect: Se scrie cu 'prea' legat: preamări, nu 'prea mări'.