garantaverb
ga-ran-ta
Definiții
verb tranzitiv
1a asigura, a răspunde de ceva, a se angaja că un lucru se va întâmpla sau că o afirmație este adevărată
„Firma garantează calitatea produselor sale."
verb tranzitiv
2a oferi o garanție materială sau legală pentru o obligație
„El a garantat împrumutul cu casa sa."
Gramatică
Verb de conjugarea I, indicativ prezent: eu garantez, tu garantezi, el/ea garantează; perfect compus: am garantat; viitor: voi garanta.
Expresii și locuțiuni
a garanta cu ceva — a oferi un bun sau o sumă ca siguranță pentru o datorie
Etimologie
Din franceză garantir, italiană garantire, prin intermediul lui garanție.
Se scrie corect: Se scrie cu 'a' la final, nu 'e' – 'garanta', nu 'garante'. Atenție la forma de persoana a III-a: 'el garantează', nu 'garanteaza'.