refuzaverb
re-fu-za
Definiții
verb tranzitiv
1A nu accepta ceva ce ți se oferă sau ți se propune; a spune nu.
„El a refuzat invitația la petrecere."
verb tranzitiv
2A nu permite cuiva să facă ceva; a respinge o cerere.
„Profesorul a refuzat să-i dea o notă mai mare."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Conjugare: eu refuz, tu refuzi, el/ea refuză, noi refuzăm, voi refuzați, ei/ele refuză. Participiul: refuzat.
Expresii și locuțiuni
a refuza categoric — a refuza ferm, fără ezitare
Etimologie
Din franceză refuser, italiană rifiutare sau latină refusare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'z', nu cu 's': refuza, nu refusa.