certificaverb
cer-ti-fi-ca
Definiții
verb tranzitiv
1a confirma printr-un act oficial sau printr-o declarație că un fapt, o situație sau o afirmație este adevărată și conformă cu realitatea
„Directorul a certificat că elevul a participat la olimpiadă."
verb tranzitiv
2a atesta autenticitatea sau valabilitatea unui document, a unei copii sau a unei semnături
„Notarul a certificat copia actului de identitate."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: certificat. Gerunziu: certificând. Conjugare: eu certific, tu certifici, el certifică, noi certificăm, voi certificați, ei certifică.
Expresii și locuțiuni
a certifica un document — a legaliza sau a confirma autenticitatea unui act
Etimologie
Din franceză certifier, latină certificare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'e', nu 'certiffica' sau 'certifica' cu un singur 'f'? Corect: certifica (cu 'c' și 'f' dublu? Nu, doar un 'f'? De fapt, corect este 'certifica' cu 'c' și 'f' simplu, dar atenție la 'ce' – se pronunță 'ce', nu 'che'.