fonfăi - definiție, sinonime, exemple

DEX › fonfăi

fonfăiverb

fon-fă-i

Definiții

verb intranzitiv

1A vorbi neclar, încet, cu voce moale, de obicei nemulțumit sau plângăcios; a bombăni, a mormăi.

„Băiatul fonfăia ceva în barbă, dar nimeni nu-l băga în seamă."

verb intranzitiv

2A scoate sunete nearticulate, ca un zumzet sau un murmur continuu.

„Vântul fonfăia printre frunzele uscate."

Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu fonfăi, tu fonfăi, el fonfăie, noi fonfăim, voi fonfăiți, ei fonfăie. Participiu: fonfăit. Gerunziu: fonfăind.

striga țipavorbi clararticula

a fonfăi în barbă — a vorbi neclar și încet, de obicei pentru a-și ascunde nemulțumirea

Creație expresivă, probabil onomatopeică, din rădăcina 'fonf-' care imită un sunet surd și continuu.

Se scrie corect: Se scrie cu 'f' dublu? Nu! Doar un singur 'f' la început: fonfăi. Atenție la diacritice: 'ă' și 'â'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.