Definiții
verb tranzitiv
1A pronunța clar și distinct sunetele sau cuvintele, a rosti corect.
„Copilul a început să articuleze primele cuvinte."
verb tranzitiv
2A uni două sau mai multe părți printr-o articulație, a îmbina.
„Inginerul a articulat piesele mecanismului."
verb reflexiv
3A se îmbina, a se uni prin articulații (despre oase, părți ale unui tot).
„Oasele antebrațului se articulează cu humerusul."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Indicativ prezent: eu articulez, tu articulezi, el articulează. Participiu: articulat. Gerunziu: articulând.