dihăniverb
di-hă-ni
Definiții
verb tranzitiv
1a urmări, a pândi sau a căuta cu insistență, de obicei cu intenții rele sau pentru a prinde pe cineva
„Pisica dihănește șoarecele după dulap."
verb tranzitiv
2a necăji, a chinui sau a persecuta pe cineva în mod repetat
„Băieții mai mari îl dihănesc pe cel mic la fiecare pauză."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu dihănesc, tu dihănești, el/ea dihănește, noi dihănim, voi dihăniți, ei/ele dihănesc. Participiu: dihănit. Gerunziu: dihănind.
Expresii și locuțiuni
a dihăni pe cineva — a urmări sau a necăji pe cineva în mod insistent
Etimologie
Probabil de origine expresivă sau din argou, legat de ideea de urmărire insistentă.
Se scrie corect: Se scrie cu â după h: dihăni, nu dihani sau dihîni. Atenție la forma de persoana a III-a: dihănește, nu dihănește cu 'e' dublu.