pândiverb
pân-di
Definiții
verb tranzitiv
1a urmări pe cineva sau ceva cu atenție, ascunzându-se, pentru a-l prinde sau a-i face rău
„Vânătorul pândește iepurele în tufiș."
verb tranzitiv
2a aștepta cu nerăbdare și cu atenție momentul potrivit pentru a acționa
„Pândește momentul să-i ceară scuze."
verb intranzitiv
3a fi la pândă, a sta ascuns pentru a observa
„Pisica pândește la gura șoarecelui."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu pândesc, tu pândești, el pândește, noi pândim, voi pândiți, ei pândesc. Participiu: pândit. Gerunziu: pândind.
Expresii și locuțiuni
a sta la pândă — a se ascunde și a aștepta cu atenție pentru a surprinde pe cineva sau ceva
a pândi ocazia — a aștepta momentul favorabil pentru a face ceva
Etimologie
Din slavă (veche) „panditi” sau din bulgară „pândja”, cu sensul de a urmări.
Se scrie corect: Se scrie cu â după p, nu cu î: „pândi”, nu „pîndi”. Atenție la diacritice: pândi, nu pandi.