hăituiverb
hă-i-tu-i
Definiții
verb tranzitiv
1a urmări și a alunga (un animal) cu zgomot, pentru a-l prinde sau a-l speria; a goni
„Vânătorii hăituiesc iepurele prin pădure."
verb tranzitiv
2a urmări pe cineva cu insistență, a nu-l lăsa în pace, a persecuta
„Jurnaliștii l-au hăituit pe politician cu întrebări incomode."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu hăituiesc, tu hăituiești, el/ea hăituiește, noi hăituim, voi hăituiți, ei/ele hăituiesc. Participiul: hăituit. Gerunziu: hăituind.
Expresii și locuțiuni
a hăitui ca pe un animal — a urmări pe cineva cu cruzime, fără milă
Etimologie
Din slavă (veche) *hajati sau din bulgară, cu sensul de a goni, a urmări.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'h', nu 'hai'tui. Atenție la diacritice: hăitui, nu haitui.