dictaverb
dic-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A spune cu voce tare un text pentru ca altcineva să îl scrie sau să îl înregistreze.
„Profesoara le dictează elevilor o poezie."
verb tranzitiv
2A impune cu autoritate o anumită conduită, o decizie sau o condiție.
„Învingătorii au dictat condițiile păcii."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: dictat. Gerunziu: dictând.
Expresii și locuțiuni
a dicta legea — a impune regulile, a domina
Etimologie
Din latină dictare, frecventativ al verbului dicere (a spune).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' și 't', fără alte consoane duble. Atenție la forma de persoana a III-a: el dictează (nu 'dictă').