ascultaverb
as-cul-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A îndrepta atenția asupra unui sunet sau a unei voci pentru a le percepe și înțelege.
„Îmi place să ascult muzică în timp ce fac temele."
verb tranzitiv
2A da ascultare, a urma sfatul sau ordinul cuiva.
„Trebuie să asculți de părinții tăi."
verb intranzitiv
3A fi atent la ceea ce spune cineva, a lua în considerare.
„Ascultă cu atenție la oră, ca să înțelegi lecția."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Conjugare: eu ascult, tu asculți, el/ea ascultă, noi ascultăm, voi ascultați, ei/ele ascultă. Participiu: ascultat. Gerunziu: ascultând.
Expresii și locuțiuni
a asculta cu urechea — a asculta pe furiș, fără să fie observat
a nu asculta de nimeni — a fi neascultător, a nu respecta regulile
Etimologie
Din latină auscultare, prin intermediul formei populare ascultare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'sc', nu 'sck' sau 'scul'. Atenție la forma de persoana a III-a: 'el ascultă' cu 'ă' la final.