porunciverb
po-run-ci
Definiții
verb tranzitiv
1A da un ordin sau o dispoziție cuiva; a comanda.
„Profesorul le-a poruncit elevilor să facă liniște."
verb tranzitiv
2A dispune cu autoritate, a impune o regulă sau o lege.
„Regele a poruncit ca porțile cetății să fie deschise."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (porunci, poruncesc). La persoana a II-a singular imperativ: poruncește. Participiul: poruncit.
Expresii și locuțiuni
a porunci cuiva să facă ceva — a da un ordin clar cuiva să execute o acțiune
Etimologie
Din slavă (veche) porǫčiti, prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie porunci, nu porunche sau porunți. Atenție la diacritice: porunci (cu â, nu cu î).