dezmâniaverb
dez-mâ-ni-a
Definiții
verb tranzitiv
1a face pe cineva să renunțe la o deprindere, la o pasiune sau la o obsesie; a vindeca de un viciu sau de o manie.
„Medicul a reușit să-l dezmânie pe băiat de obiceiul de a-și roade unghiile."
verb reflexiv
2a-și pierde un obicei sau o dependență; a se lăsa de ceva.
„S-a dezmâniat de jocurile pe calculator după ce a început să facă sport."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a, forma infinitivului: a dezmânia. Se conjugă ca 'a tămâia' (dezmâni, dezmâniem, dezmâniați). Participiul: dezmâniat.
Etimologie
Format din prefixul 'dez-' + verbul 'mânia' (a mânia, a supăra), cu sensul de a îndepărta o mânie sau o obsesie.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'm', nu cu 'î': dezmânia, nu dezmînia. Atenție la accent: dezmânia (verb), nu dezmânia (substantiv, formă de la 'dezmân'?).