deprindeverb
de-prin-de
Definiții
verb tranzitiv
1a obișnui pe cineva cu ceva, a face să capete un obicei sau o deprindere
„Profesorul îi deprinde pe elevi cu ordinea în clasă."
verb reflexiv
2a se obișnui, a căpăta un obicei
„S-a deprins să se trezească devreme."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a (deprinde, deprins). Participiul: deprins. Gerunziu: deprinzând. Imperativ: deprinde (singular), deprindeți (plural).
Expresii și locuțiuni
a se deprinde cu — a se obișnui cu ceva
Etimologie
Din latină *deprendere, prin intermediul franceză déprendre sau direct din latină.
Se scrie corect: Se scrie deprinde, nu 'deprinde' cu 'z' sau 's'. Atenție la diacritice: deprinde (nu 'deprinde' fără diacritice).