obișnuiverb
o-biș-nu-i
Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să se deprindă cu ceva, a-l obișnui cu o anumită situație sau comportament.
„Părinții l-au obișnuit pe copil să doarmă devreme."
verb reflexiv
2A se deprinde cu ceva, a deveni familiar cu o situație sau cu un mediu.
„M-am obișnuit cu noul oraș după câteva luni."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a obișnui). Forme: eu obișnuiesc, tu obișnuiești, el/ea obișnuiește, noi obișnuim, voi obișnuiți, ei/ele obișnuiesc. Participiul: obișnuit. Gerunziu: obișnuind.
Expresii și locuțiuni
a fi obișnuit cu — a fi deprins cu o anumită situație sau obicei
a se obișnui cu ideea — a accepta treptat o situație sau o schimbare
Etimologie
Din slavă veche obyknǫti, prin intermediul formei obișnui.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' și 'i' la final: obișnui, nu 'obișnui' cu 'â' sau 'obișnui' fără 'i'.