dezvățaverb
dez-vă-ța
Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să uite un obicei, o deprindere sau o practică; a face să renunțe la ceva învățat.
„Trebuie să-l dezvăț pe copil să-și roadă unghiile."
verb reflexiv
2A-și pierde un obicei sau o deprindere; a renunța la ceva ce obișnuiai să faci.
„M-am dezvățat să mă trezesc devreme în vacanță."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. La perfect compus: am dezvățat, ai dezvățat etc. Participiul: dezvățat. Gerunziu: dezvățând.
Expresii și locuțiuni
a se dezvăța de un viciu — a renunța la un obicei dăunător, cum ar fi fumatul sau mâncatul excesiv
Etimologie
Din dez- + văța (variantă a lui învăța), cu sensul de a învăța invers, a uita ce ai învățat.
Se scrie corect: Se scrie cu 'z' și 'ă' după 'v': dezvăța, nu 'devăța' sau 'dezvata'. Atenție la diacritice: ă, â.