învățaverb
în-vă-ța
Definiții
verb tranzitiv
1A dobândi cunoștințe sau deprinderi prin studiu, exercițiu sau experiență.
„Învăț lecțiile pentru examenul de mâine."
verb tranzitiv
2A preda cuiva ceva, a instrui.
„Profesoara ne învață matematică."
verb reflexiv
3A se obișnui cu ceva, a se deprinde.
„S-a învățat să se trezească devreme."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La persoana a III-a singular, prezent: învață. Participiul: învățat. Gerunziu: învățând.
Expresii și locuțiuni
a învăța pe de rost — a memora exact, fără a înțelege neapărat sensul
a învăța minte — a trage o concluzie dintr-o experiență negativă
Etimologie
Din latină *invitiare, derivat din invitare, cu influență slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: învăța (nu 'învăța' cu î la început este corect, dar atenție la â din mijloc). Greșeală frecventă: 'învăța' scris 'învăța' cu â în loc de â? De fapt, corect este 'învăța' cu â după v, nu 'învăța' cu î. Verificați: în-vă-ța.