descotoșmănaverb
des-co-toș-mă-na
Definiții
verb tranzitiv
1A desface sau a dezlega ceva care este încâlcit, încurcat sau înnodat; a descurca.
„A reușit să descotoșmănească firul de lână încâlcit."
verb reflexiv
2A se elibera dintr-o încurcătură, dintr-o situație complicată sau dintr-o încâlceală.
„S-a descotoșmănat din hățișul de probleme cu multă răbdare."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu descotoșmănez, tu descotoșmănezi, el descotoșmănează. Participiul: descotoșmănat. Imperfect: descotoșmănam. Perfect simplu: descotoșmănai.
Expresii și locuțiuni
a se descotoșmăna din ceva — a ieși cu greu dintr-o situație dificilă sau dintr-o încurcătură
Etimologie
Din prefixul des- + cotoșmăna (a încâlci, a încurca), probabil de origine expresivă sau din regionalismul cotoșmăna.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'o', nu cu 's': descotoșmăna, nu descotosmăna. Atenție la grupul 'șm'.