înnodaverb
în-no-da
Definiții
verb tranzitiv
1a face un nod sau mai multe noduri într-o sfoară, ață, șnur etc.; a lega prin noduri.
„A înnodat sfoara ca să nu se desfacă pachetul."
verb reflexiv
2a se lega singur în noduri (despre fire, plante etc.); a se încâlci.
„S-a înnodat firul la mașina de cusut."
verb reflexiv
3figurat: a i se strânge gâtul sau pieptul de emoție, durere sau teamă.
„I s-a înnodat gâtul când a auzit vestea."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu prefixul 'în-' și sufixul '-a'. La perfectul simplu: înnodai, înnodă, înnodarăm; la participiu: înnodat. Forme reflexive: a se înnoda.
Expresii și locuțiuni
a-și înnoda viața (cu cineva) — a se căsători, a se uni în mod durabil cu cineva
a înnoda vorba — a vorbi cu greu, împleticit, din cauza emoției sau a nehotărârii
Etimologie
Din latină *innodare, format din in- + nodus (nod).
Se scrie corect: Se scrie înnoda cu doi de 'n' (unul de la prefixul în-, altul de la rădăcină). Greșeală frecventă: 'înoda' cu un singur 'n'.