Definiții
verb tranzitiv
1A deschide ceva care era închis, împăturit sau legat; a dezlipi părțile unui tot.
„Desface pachetul cu grijă ca să nu rupă hârtia."
verb tranzitiv
2A separa în părți componente; a dezasambla.
„A desfăcut motorul pentru a-l repara."
verb tranzitiv
3A vinde marfă în cantități mici, la bucată sau la kilogram.
„La piață, el desface legumele și la kilogram."
verb reflexiv
4A se desprinde, a se rupe de ceva; a se elibera dintr-o încurcătură.
„S-a desfăcut de mâna mamei și a fugit în parc."
Expresii și locuțiuni
a desface gura — a vorbi, a spune ceva (adesea cu sensul de a dezvălui un secret)
a desface ochii — a fi atent, a observa cu atenție
Etimologie
Din latină *disfacere* (a desface, a distruge), format din prefixul *dis-* și verbul *facere* (a face).
Se scrie corect: Se scrie cu 's' și 'f': desface, nu 'disfațe' sau 'desfațe'. Atenție la forma de participiu: desfăcut, nu 'desfacut'.