descurcaverb
des-cur-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A scoate din încurcătură, a dezlega sau a aranja ceva care era încâlcit sau complicat.
„Am reușit să descurc firul de lână încâlcit."
verb reflexiv
2A reuși să faci față unei situații dificile, a te descurca singur.
„El se descurcă foarte bine la matematică."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La perfectul simplu: descurcai, descurcași, descurcă. Participiul: descurcat. Gerunziul: descurcând.
Expresii și locuțiuni
a se descurca — a reuși să facă față unei situații, a se descurca singur
Etimologie
Din prefixul des- + curca (a încurca), de origine slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'sc' după 'des-', nu 'descurcă' cu 'î' la început. Atenție la diacritice: descurca (infinitiv), descurcă (persoana a III-a singular).