descâlciverb
des-câl-ci
Definiții
verb tranzitiv
1a desface firele sau părul încâlcite, a le face să nu mai fie încurcate
„A descâlcit lâna înainte de a o toarce."
verb tranzitiv
2a clarifica o situație complicată, a rezolva o problemă încurcată
„Profesorul a descâlcit misterul ecuației pentru elevi."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, cu sufixul -i. La persoana a 3-a singular: descâlcește. Participiul: descâlcit.
Expresii și locuțiuni
a descâlci o problemă — a găsi o soluție la o situație dificilă
Etimologie
Din prefixul des- + a încâlci, de origine slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu â după c, nu cu î: descâlci, nu descîlci.