deretecaverb
de-re-te-ca
Definiții
verb tranzitiv
1a face ordine și curățenie într-un loc, a aranja lucrurile la locul lor
„În fiecare sâmbătă, mama deretecă prin casă."
verb tranzitiv
2a muta sau a răscoli lucrurile dintr-un loc, căutând ceva
„Am deretecat prin sertare după chei."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Conjugare: eu deretec, tu dereteci, el deretecă. Participiu: deretecat. Gerunziu: deretecând.
Expresii și locuțiuni
a dereteca prin casă — a face curățenie generală, a pune ordine
Etimologie
Probabil de origine expresivă, din română, legat de „a răscoli” sau „a face ordine”.
Se scrie corect: Se scrie cu „e” după „d” și cu „e” după „r”: dereteca, nu deretica.