Definiții
verb tranzitiv
1A depăși cu mult, a întrece pe cineva sau ceva în intensitate, în cantitate sau în importanță.
„Bucuria victoriei a covârșit tristețea înfrângerii."
verb tranzitiv
2A copleși, a apăsa sufletește pe cineva, a cauza o stare de copleșire.
„Durerea pierderii l-a covârșit complet."
verb reflexiv
3A se lăsa copleșit, a fi cuprins de o emoție sau de o senzație puternică.
„S-a covârșit de emoție la ceremonia de absolvire."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. La indicativ prezent: eu covârșesc, tu covârșești, el covârșește. Participiul: covârșit. Gerunziu: covârșind.