întreceverb
în-tre-ce
Definiții
verb tranzitiv
1A depăși pe cineva sau ceva în viteză, în forță, în calitate etc.
„El îl întrece pe fratele său la matematică."
verb reflexiv
2A se întrece cu cineva, a concura, a se lua la întrecere.
„Copiii se întrec în alergare în curtea școlii."
verb reflexiv pasiv
3A fi depășit, a fi întrecut (în sens figurat).
„S-a întrecut pe sine însuși la examen."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a (întrece, întrecând, întrecut). La perfect simplu: întrecui, întrerseși etc. Participiul: întrecut.
Expresii și locuțiuni
a o întrece pe cineva — a depăși pe cineva într-o competiție sau într-o calitate
a se întrece cu gluma — a exagera cu glumele, a depăși limita
Etimologie
Din latină *intertrahere sau din slavă veche, probabil prin intermediul formei 'a întrece'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'n', nu 'întrece' cu 'i'. Atenție la diacritice: 'întrece' are 'î' la început și 'e' la final.