Definiții
verb tranzitiv
1A învinge, a supune pe cineva sau ceva, a obține victoria.
„Echipa noastră a biruit adversarii în finală."
verb intranzitiv
2A reuși, a izbuti să facă față unei situații dificile.
„A biruit toate obstacolele și a ajuns medic."
verb reflexiv
3A se stăpâni, a-și înfrâna pornirile sau sentimentele.
„S-a biruit și nu a răspuns la provocare."
Expresii și locuțiuni
a birui cu bine — a reuși, a ieși victorios dintr-o încercare
a se birui pe sine — a-și învinge propriile slăbiciuni
Se scrie corect: Se scrie cu doi i: birui, nu biruii (forma de perfect simplu are doi i: biruii). Atenție la diacritice: birui, nu birui fără diacritice.