Definiții
verb tranzitiv
1a cântări greu asupra cuiva, a apăsa, a împovăra (fizic sau moral)
„Grijile îl copleșesc de când a rămas fără serviciu."
verb tranzitiv
2a depăși cu mult, a întrece în intensitate sau cantitate
„Valurile copleșeau digul în timpul furtunii."
verb tranzitiv
3a câștiga complet, a învinge, a subjuga
„Armata inamică a fost copleșită de forțele noastre."
verb reflexiv
4a se lăsa cucerit sau impresionat puternic de ceva
„M-am copleșit de frumusețea peisajului montan."
Expresii și locuțiuni
a fi copleșit de emoție — a fi copleșit de sentimente puternice, a nu-și putea stăpâni emoțiile
a copleși cu bunătate — a fi extrem de generos și atent cu cineva, până la a-l face să se simtă copleșit
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș', nu cu 'ş' (cu diacritice corecte). Atenție la forma de persoana a II-a singular: tu copleșești, nu 'copleșesti'.