Definiții
verb tranzitiv
1A pune față în față, a compara pentru a verifica sau a evidenția asemănări și deosebiri.
„Profesoara a confruntat cele două variante de răspuns."
verb reflexiv
2A se întâlni cu o dificultate, o problemă sau o situație neplăcută; a se lupta cu ceva.
„Elevii se confruntă cu emoții înainte de examen."
verb reflexiv
3A se întâlni față în față cu cineva, de obicei într-un context de opoziție sau dispută.
„Cele două echipe s-au confruntat în finala campionatului."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu confrunt, tu confrunți, el confruntă. La perfect compus: am confruntat. Participiul: confruntat.