ocoliverb
o-co-li
Definiții
verb tranzitiv
1A merge în jurul unui obstacol sau al unui loc, evitând să treci prin el.
„Am ocolit lacul ca să ajung mai repede la cabană."
verb tranzitiv
2A evita pe cineva sau ceva, a nu se întâlni cu o persoană sau a nu aborda un subiect.
„El ocolește subiectul pentru că nu vrea să vorbească despre asta."
verb tranzitiv
3A înconjura, a încercui un loc sau o persoană.
„Soldații au ocolit cetatea pentru a o ataca din spate."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a, formează participiul 'ocolit'. Se conjugă: eu ocolesc, tu ocolești, el ocolește, noi ocolim, voi ocoliți, ei ocolesc.
Expresii și locuțiuni
a ocoli cu vorba — a evita să spui direct ceva, a vorbi pe ocolite
a ocoli pe cineva — a evita să te întâlnești cu cineva
Etimologie
Din slavă (veche) 'okoliti' sau din latină 'circumire' (prin intermediul slavonei), cu sensul de 'a înconjura'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' la început și cu 'i' la final: 'ocoli'. Nu confunda cu 'ocoli' (verb) și 'ocol' (substantiv).