verificaverb
ve-ri-fi-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A examina sau a controla ceva pentru a te asigura că este corect, adevărat sau în regulă.
„Trebuie să verific tema înainte să o predau."
verb tranzitiv
2A confirma sau a stabili exactitatea unui fapt, a unei informații.
„Am verificat dacă trenul pleacă la ora 10."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Indicativ prezent: verific, verifici, verifică, verificăm, verificați, verifică. Participiu: verificat. Gerunziu: verificând.
Expresii și locuțiuni
a verifica pe viu — a controla ceva direct, în realitate, nu doar teoretic
Etimologie
Din franceză vérifier, latină verificare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'c', nu 'verifeca'. Atenție la diacritice: verifică (cu ă) la persoana a III-a singular.