Definiții
verb tranzitiv
1A dirija sau a controla un vehicul (mașină, tren etc.) pentru a-l face să meargă într-o anumită direcție.
„Tatăl meu conduce mașina cu grijă pe drumul de munte."
verb tranzitiv
2A fi în fruntea unui grup, a unei organizații sau a unui stat, având autoritate și responsabilitate.
„Directorul conduce școala cu multă implicare."
verb tranzitiv
3A îndruma sau a ghida pe cineva spre un scop sau o acțiune.
„Profesorul își conduce elevii către descoperirea științei."
verb intranzitiv
4A avea ca rezultat sau a duce la ceva (despre acțiuni, evenimente).
„Studiul constant conduce la rezultate bune la examene."
Expresii și locuțiuni
a conduce la bun sfârșit — a finaliza cu succes o activitate sau un proiect
a conduce jocul — a fi în avantaj într-o competiție sau într-o discuție
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' și 'd' în interior, nu 'conduce' (greșit). Atenție la diacritice: 'conduce' cu 'u' și 'e' finale, nu 'conduсe'.