chelălăi - definiție, sinonime, exemple

DEX › chelălăi

chelălăiverb

che-lă-lăi

Definiții

verb intranzitiv

1A scoate sunete ascuțite și prelungi, caracteristice câinilor, când sunt speriați, triști sau doresc să atragă atenția; a urla, a scheuna.

„Câinele a început să chelălăie când a rămas singur în curte."

verb intranzitiv (figurat)

2A se plânge insistent și jalnic, a se văita.

„Nu mai chelălăi atâta pentru o notă mică, mai bine învață."

Gramatică

Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu chelălăi, tu chelălăi, el chelălăie; perfect compus: am chelălăit; gerunziu: chelălăind. Variante: a chelălăi (cu sens de scheunat).

Sinonime

scheuna urla văita bocăni

Antonime

tăcea mârâi

Expresii și locuțiuni

a chelălăi ca un câine — a se plânge în mod exagerat, jalnic

Etimologie

Formație onomatopeică, imitând sunetul emis de câini.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'l' și cu 'â' la final: chelălăi, nu 'chelalai' sau 'chelălai'.

Vrei mai multe detalii? Întreabă profesorul AI despre „chelălăi"

Nu înțelegi o temă? Întreabă profesorul AI 🎓

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.

Cont gratuit