scheuna - definiție, sinonime, exemple

DEX › scheuna

scheunaverb

sche-u-na

Definiții

verb intranzitiv

1A scoate sunete scurte și ascuțite, caracteristice câinilor, de obicei în semn de durere, frică sau supunere.

„Câinele a scheunat când a călcat pe ciob."

verb intranzitiv

2A se văita, a se plânge într-un mod jalnic, asemănător scheunatului.

„Copilul scheuna în somn după coșmar."

Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular: scheună; gerunziu: scheunând; participiu: scheunat.

scheunaa se văitaa se plângea se smiorcăi

Probabil formație onomatopeică, imitând sunetul scos de câini.

Se scrie corect: Se scrie cu 'sche' la început, nu 'che' sau 'chi'. Atenție la diacritice: scheună (cu ă la persoana a III-a singular).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.