căftăniverb
căf-tă-ni
Definiții
verb tranzitiv
1A bate pe cineva, a lovi cu palma sau cu pumnul, de obicei în zona capului.
„L-a căftănit pe băiat pentru că a mințit."
verb tranzitiv
2A certa aspru, a dojeni pe cineva cu severitate.
„Profesorul l-a căftănit pe elev pentru că nu și-a făcut tema."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu căftănesc, tu căftănești, el căftănește, noi căftănim, voi căftăniți, ei căftănesc. Participiu: căftănit.
Expresii și locuțiuni
a o căftăni — a fi bătut sau certat aspru
Etimologie
Din slavă veche, probabil de la 'kaptati' sau influențat de 'căftan' (haină lungă), dar sensul de lovire este specific românesc.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'c' și cu 'â' în interior: căftăni. Nu confunda cu 'căptăni' (a acoperi cu căptușeală).