bulbura - definiție, sinonime, exemple

DEX › bulbura

bulburaverb

bul-bu-ra

Definiții

verb tranzitiv

1a tulbura un lichid, amestecându-l sau mișcându-l, făcându-l să devină tulbure sau să facă valuri mici

„Copiii au bulburat apa din lac cu vâslele."

verb reflexiv

2a se tulbura, a se agita (despre apă sau alte lichide)

„Marea se bulbura sub rafalele de vânt."

verb figurat

3a stârni neliniște sau frământare în cineva

„Vestea i-a bulburat sufletul."

Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular la prezent: bulbură. Participiul: bulburat. Gerunziu: bulburează (variantă: bulburește).

a-și bulbura mintea — a-și pierde claritatea gândirii, a se zăpăci

Din bulgară sau sârbă, probabil de la 'bulbura' (a clocoti), înrudit cu 'bălăbăni'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'b' și cu 'u' la final: bulbura, nu 'bulbăra' sau 'bulbura' cu altă vocală.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.