învârtejiverb
în-vâr-te-ji
Definiții
verb tranzitiv
1a face să se rotească rapid în jurul unei axe; a învârti cu putere.
„Vântul a învârtejit frunzele uscate prin curte."
verb reflexiv
2a se roti rapid în jurul propriei axe; a se învârti în cerc.
„Copiii se învârtejeau de bucurie în mijlocul camerei."
verb tranzitiv
3a da o formă răsucită sau spiralată unui obiect; a răsuci.
„Bunica învârtejea aluatul pentru a face covrigi."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, cu sufixul -i. Forme: eu învârtejesc, tu învârtejești, el învârtejește. Participiul: învârtejit. Gerunziul: învârtejind.
Expresii și locuțiuni
a învârteji cuiva mințile — a deruta pe cineva, a-l face să nu mai gândească limpede.
Etimologie
Din învârti + sufixul -eji, probabil prin contaminare cu vârtej.
Se scrie corect: Se scrie cu â după în- și cu e după r: învârteji. Greșeală frecventă: 'învârtiji' sau 'învârtegi'.