Definiții
verb tranzitiv
1a mișca ușor dintr-o parte în alta, a face să se legene; a zgudui ușor
„Vântul clătina crengile copacilor."
verb reflexiv
2a se legăna, a se mișca nesigur, a se clătina (despre persoane sau lucruri)
„Bătrânul se clătina pe picioare."
verb figurat
3a face să slăbească, a zdruncina (o convingere, o situație)
„Scandalul a clătinat încrederea în echipă."
Expresii și locuțiuni
a-și clătina capul — a da din cap în semn de îndoială sau dezaprobare
a se clătina din temelii — a fi pe punctul de a se prăbuși, a fi grav afectat
Se scrie corect: Se scrie cu â după clă-, nu cu î: clătina, nu clitina. Atenție la diacritice: clătina (cu ă).