blagosloviverb
bla-gos-lo-vi
Definiții
verb tranzitiv
1A binecuvânta, a ura cuiva bine și noroc, invocând ocrotirea divină.
„Preotul a blagoslovit casa credincioșilor."
verb tranzitiv
2A lăuda, a preamări pe cineva sau ceva.
„Toți l-au blagoslovit pentru faptele sale bune."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a (tipul a binecuvânta). Forme: eu blagoslovesc, tu blagoslovești, el/ea blagoslovește, noi blagoslovim, voi blagosloviți, ei/ele blagoslovesc. Participiul: blagoslovit.
Expresii și locuțiuni
a blagoslovi cu apă sfințită — a stropi cu apă sfințită pentru a aduce binecuvântare
Etimologie
Din slavonă blagosloviti, compus din blago (bine) + slovo (cuvânt).
Se scrie corect: Se scrie cu 'g' și 's' în interior: blagoslovi, nu 'blagoslovi' cu 'j' sau 'blagoslovi' cu 'z'.