Definiții
verb tranzitiv
1A chema binele, ocrotirea divină asupra cuiva sau a ceva; a binecuvânta pe cineva sau ceva.
„Preotul a binecuvântat casa nouă."
verb tranzitiv
2A lăuda, a mulțumi lui Dumnezeu sau unei divinități.
„Binecuvântăm pe Domnul pentru toate darurile Sale."
verb tranzitiv
3A aduce noroc, a face să prospere; a ocroti.
„Munca și cinstea l-au binecuvântat cu o viață împlinită."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: binecuvântat. Gerunziu: binecuvântând. Imperfect: binecuvântam. Conjugare regulată, dar cu accent pe grupul 'vân'.
Expresii și locuțiuni
a binecuvânta masa — a rosti o rugăciune înainte de a mânca
Dumnezeu să-l binecuvânteze! — formulă de urare sau de apreciere