aflaverb
a-fla
Definiții
verb tranzitiv
1A ajunge să cunoască ceva, a lua cunoștință de ceva; a descoperi, a auzi.
„Am aflat vestea de la colegul meu."
verb reflexiv
2A se găsi, a fi prezent undeva; a se situa.
„Cartea se află pe masă."
verb reflexiv
3A se întâlni cu cineva, a fi în compania cuiva.
„Mă aflu în oraș cu prietenii."
Gramatică
Verb de conjugarea I, conjugare: eu aflu, tu afli, el află, noi aflăm, voi aflați, ei află. Participiul: aflat. Gerunziu: aflând. Imperativ: află, aflați.
Expresii și locuțiuni
a afla din sursă sigură — a lua cunoștință de ceva de la o persoană de încredere
a se afla în treabă — a fi ocupat, a fi implicat într-o activitate
Etimologie
Din latină *afflare (a sufla spre, a descoperi), prin intermediul formei populare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'f' simplu, nu 'affla'. Atenție la diacritice: 'afla' cu 'a' și 'ă' la persoana a treia singular: 'el află'.