uitaverb
u-i-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A nu-și mai aminti ceva sau pe cineva; a pierde din memorie.
„Am uitat cheile acasă."
verb tranzitiv
2A lăsa ceva undeva din neatenție.
„Am uitat cartea în bancă."
verb reflexiv
3A privi, a se uita la cineva sau ceva.
„Se uită la televizor."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. La prezent, persoana a III-a singular: uită. La perfect compus: am uitat. La reflexiv, se conjugă cu pronume reflexive: mă uit, te uiți, se uită.
Expresii și locuțiuni
a uita de sine — a-și pierde controlul, a se comporta necuviincios
a nu uita (pe cineva) — a ține minte, a nu pierde din vedere
Etimologie
Din latină *oblītāre, derivat din oblīvīscī.
Se scrie corect: Se scrie 'uita', nu 'uitta' sau 'uîta'. Atenție la diacritice: 'uită' cu ă la persoana a III-a singular.