cunoașteverb
cu-noaș-te
Definiții
verb tranzitiv
1A avea cunoștință despre cineva sau ceva; a ști, a fi informat.
„El cunoaște foarte bine orașul București."
verb tranzitiv
2A fi întâlnit sau a avea relații cu o persoană; a fi familiarizat cu cineva.
„O cunosc pe Maria de la școală."
verb reflexiv
3A deveni conștient de sine, a-și înțelege propriile trăiri sau capacități.
„Este important să te cunoști pe tine însuți."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a, forma de infinitiv: a cunoaște. Participiul: cunoscut. Conjugare: eu cunosc, tu cunoști, el/ea cunoaște, noi cunoaștem, voi cunoașteți, ei/ele cunosc. Imperfect: cunoșteam. Perfect simplu: cunoscui. Mai mult ca perfect: cunoscusem.
Expresii și locuțiuni
a cunoaște pe cineva din vedere — A ști cine este cineva, dar fără a avea o relație apropiată.
a se face cunoscut — A deveni cunoscut, a-și face un nume.
Etimologie
Din latină cognoscere, prin intermediul formei populare *cunoscere.
Se scrie corect: Se scrie cu 'oa' după 'n', nu 'cunoaste' sau 'cunoaște' (cu 'ș' corect). Atenție la diacritice: cunoaște, nu cunoaste.