zbuciumaverb
zbu-ciu-ma
Definiții
verb reflexiv
1a se agita, a se frământa, a se zbate (fizic sau sufletește)
„Marea se zbuciuma sub cerul întunecat."
verb tranzitiv
2a agita, a frământa ceva sau pe cineva
„Vântul zbuciuma valurile lacului."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu forme reflexive (a se zbuciuma). Participiul: zbuciumat. Gerunziu: zbuciumând.
Expresii și locuțiuni
a se zbuciuma în pat — a se răsuci neliniștit, fără să poată dormi
Etimologie
Din slavă veche, probabil de la 'zbučati' (a răsuna, a bubui), cu influență onomatopeică.
Se scrie corect: Se scrie cu 'z' la început și cu 'ci' după 'bu': zbuciuma, nu 'zbuciuma' cu 'ș' sau 'zbuciuma' cu 'c' simplu.