zvârcoliverb
zvâr-co-li
Definiții
verb reflexiv
1a se mișca cu mișcări bruște și necontrolate, a se agita, a se frământa (de obicei din cauza durerii sau a neliniștii)
„Câinele rănit se zvârcolea pe jos, scâncind."
verb reflexiv
2a se chinui, a se zbate pentru a scăpa dintr-o situație dificilă
„Peștele prins în plasă se zvârcolea să scape."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, reflexiv. Forme: eu mă zvârcolesc, tu te zvârcolești, el/ea se zvârcolește, noi ne zvârcolim, voi vă zvârcoliți, ei/ele se zvârcolesc. Participiul: zvârcolit.
Sinonime
a se agitaa se frământaa se zbatea se chinuia se mișca
Expresii și locuțiuni
a se zvârcoli de durere — a face mișcări violente și necontrolate din cauza unei dureri puternice
Etimologie
Etimologie necunoscută, probabil formație expresivă, de origine onomatopeică.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'zv', nu cu 'î': zvârcoli, nu zvircoli. Atenție la forma de persoana a III-a: se zvârcolește (cu 'e' după 'col').