văruiverb
vă-rui
Definiții
verb tranzitiv
1a acoperi sau a vopsi cu var (amestec de apă și var stins) o suprafață, de obicei un perete sau un gard.
„Bunicul a văruit gardul casei înainte de Paște."
verb reflexiv
2a se da cu var pe față sau pe corp, în anumite tradiții sau obiceiuri populare.
„Copiii s-au văruit de 1 Mai, deși mama nu era de acord."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a citi). Participiul: văruit. Gerunziu: văruind. Imperfect: văruiam. Conjugare regulată.
Expresii și locuțiuni
a vărui pe cineva — a bate pe cineva (în limbaj colocvial), a-i trage o bătaie zdravănă.
Etimologie
Derivat din substantivul 'var' (din latină 'varus' sau din slavă), cu sufixul verbal '-ui'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'vă' la început, nu 'varui' (greșeală frecventă). Atenție la diacritice: vărui, nu varui.