tencuiverb
ten-cui
Definiții
verb tranzitiv
1A acoperi un perete cu un strat de mortar (tencuială) pentru a-l netezi sau a-l proteja.
„Muncitorii au tencuit pereții casei înainte de vopsire."
Gramatică
Conjugare: a tencui, pers. 1 sg. tencuiesc, pers. 3 sg. tencuiește; participiul: tencuit. Verb de conjugarea a IV-a.
Expresii și locuțiuni
a tencui pe cineva — a bate pe cineva (în limbaj colocvial)
Etimologie
Din slavă veche *tъnъkъ (subțire) sau din maghiară *tink* (tencuială), prin intermediul limbii române vechi.
Se scrie corect: Se scrie corect 'tencui', nu 'tencui' cu 'i' dublu sau 'tincui'. Atenție la forma de participiu: 'tencuit'.