Definiții
verb tranzitiv
1a mișca sau a agita în aer, pentru a curăța de impurități (de exemplu, grâul) sau pentru a răspândi un miros, o substanță
„Țăranul vântură grâul cu lopata ca să se desprindă pleava."
verb tranzitiv
2a bate sau a lovi pe cineva cu palma sau cu un obiect, de obicei în joacă sau ca pedeapsă ușoară
„Mama l-a vânturat ușor pe obraz pentru că a fost obraznic."
verb reflexiv
3a se plimba fără țintă, a umbla dintr-o parte în alta, a hoinări
„Copiii se vântură prin curte toată ziua."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular indicativ prezent: vântură; participiu: vânturat. Forme alternative: a vântura (infinitiv), vânturând (gerunziu).
Expresii și locuțiuni
a vântura vorbe — a vorbi mult și fără rost, a spune lucruri neimportante
a vântura banii — a cheltui banii fără socoteală, a-i risipi
Se scrie corect: Se scrie cu â (vântura), nu cu î (vîntura). Atenție la diacritice: vântura, nu vantura.