Definiții
verb intranzitiv
1A se mișca ușor în aer, ca o aripă sau ca un steag, producând unde sau mișcări rapide.
„Steagul flutură în vânt pe catarg."
verb tranzitiv
2A agita ceva în aer, a face să se miște în sus și în jos sau dintr-o parte în alta.
„Copilul flutura o batistă ca să atragă atenția."
verb reflexiv
3A se arăta sau a se mișca în fața ochilor, a apărea și a dispărea rapid (despre imagini, idei).
„Îmi flutură prin minte amintiri din copilărie."
Expresii și locuțiuni
a-i flutura cuiva ceva prin față — a provoca sau a tenta pe cineva cu o ofertă sau o imagine
a flutura o idee — a sugera sau a menționa o idee fără a insista