Definiții
verb tranzitiv
1A mișca ceva cu putere și repeziciune dintr-o parte în alta, pentru a îndepărta praful, murdăria sau alte particule.
„Scutură covorul de praf în curte."
verb tranzitiv
2A agita un obiect sau o parte a corpului pentru a scăpa de ceva sau pentru a-l arunca.
„Scutură copacul ca să cadă merele."
verb reflexiv
3A se mișca cu o mișcare bruscă și scurtă, de obicei pentru a scutura ceva de pe sine.
„Câinele s-a scuturat de apă după ploaie."
verb figurat
4A scăpa de o stare, de o senzație sau de o influență negativă.
„Trebuie să te scuturi de teamă și să încerci din nou."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Conjugare: eu scutur, tu scuturi, el scutură, noi scuturăm, voi scuturați, ei scutură. Participiu: scuturat. Gerunziu: scuturând.
Expresii și locuțiuni
a scutura din cap — a clătina capul în semn de dezaprobare sau mirare
a scutura pe cineva din somn — a trezi pe cineva cu o mișcare bruscă